Punctul critic

Sunt pregatit. Viata mea s-a schimbat. Cursul ei a luat o turnura greu de inteles chiar si pentru mine. Nu mai sunt acelasi om de anul trecut, nici acelasi de luna trecuta. Nu sunt omul care eram acum o saptamana. Nici macar cel de ieri. De fapt, nici nu mai stiu cine sunt. As vrea sa spun ca sunt eu, acelasi om, dar, prea multa incertitudine planeaza asupra mea, prea multe evenimente mi-au marcat existenta si m-au facut sa meditez. Ma simt ca un copil care invata sa mearga: dornic de a reusi, dar dezamagit de fiecare nereusita. De ce oare ma simt asa? Vad flori acolo unde candva erau doar buruieni, vad lumina acolo unde era doar intuneric, vad adevar si bunavointa in orice actiune gresita a oamenilor. Si nu inteleg de ce. Aceste lucruri minunate ar trebui sa le confrunt cu adevarul crud. Cum ma voi simti dupa aceasta confruntare? Voi intelege cine sunt? Voi fi fericit? Trag aer in piept si sper. Cred ca acum e momentul. Doamne-ajuta!