Puterea dragostei (reverse angle)

Era intrigata: la tv, in ziare, pe strada, la serviciu, prietenii si chiar iubitul, toti vorbeau de acelasi lucru: marele meci de fotbal dintre marile echipe rivale. Orgoliu, pasiune, mandrie; toti aveau ceva de spus sau de aratat. Ea nu. Nu-i placea fotbalul. Il ura chiar. I se parea un sport inutil, plin de violenta si incultura, prea mediatizat pentru palidul lui aport in societate. Si totusi...

Simtea un soi de neliniste nefireasca. Inca nu-i venea sa creada ce face, dar, privindu-si iubitul, care parea foarte fericit, se linisti si stranse mai tare mana lui. Cu o seara inainte avusese loc ceva neasteptat, incredibil pentru ea si, cu siguranta, greu de uitat. Iubitul ei era putin trist, deoarece unul din jucatorii preferati se accidentase si nu putea evolua in marele meci de a doua zi. Asadar, era vorba, din nou, de acelasi meci. Rabdarea ei atinsese cotele maxime. Izbucni:
- Ce conteaza ca nu va juca? Oricum sunt multi. Unul mai putin, nici nu se observa.
Surprins, iubitul riposta:
- Iubita, dar tu nu intelegi. Echipa nu va mai fi la fel fara el. Ne va fi mult mai greu sa invingem.
- Sa invinga oricare, doar sa se termine odata.
- Iubita, nu fii rea. Dar... n-ai cum sa intelegi din moment ce nu ai fost niciodat pe un stadion.
- Ba inteleg foarte bine.
- Ba nu.
- Bine, voi merge maine cu tine si voi intelege.
Au ramas amandoi uimiti. Dar cu aceste cuvinte se incheiase discutia intr-un consens greu de imaginat la inceputul ei.
Iat-o deci pe tanara care ura razboiul fotbalului, mergand acum la o astfel de lupta. Ce-i drept, impreuna cu iubitul ei, a carui mana o strangea din ce in ce mai tare. Nu-si putea explica ce anume o impinsese sa ia o astfel de decizie, dar acum era hotarata sa mearga pana la capat.

In apropierea stadionului zarva mare: masini, oameni, aglomeratie, harmalaie. In stadion insa, alta lume: fiecare persoana avea propriul ei loc, pe care si-l ocupa tacit, in acompaniamentul muzicii de la statia de amplificare. Muzica pe stadion? Acest lucru o surprinse mult. Apoi, in aplauzele spectatorilor, isi facura aparitia protagonistii. Aplauzele ii placura, la fel si echipamentele imaculate ale jucatorilor. Pe acestia incerca sa-i observe mai bine: romani, straini, albi, negri, inalti, scunzi. Insa toti uniti in acelasi scop, solidari, formand parca o mare familie. Jocul propriu-zis incepu, iar atmosfera era total schimbata. Locul muzicii din difuzoare fu luat de galsurile a mii de suporteri. Toti cantau. Din nou era surprinsa. Privi in jur: tineri, batrani, copii, femei. Multe femei. Asadar nu era singura. Dar ce cautau atatea femei la un meci de fotbal? Probabil venisera la un spectacol, fie el si sportiv. Incerca sa prinda din tainele acestui sport si, nu mica ii fu mirarea cand, vazandu-si iubitul exaltand la golul echipei favorite, se bucura si ea. Si bucuria era sincera. Intelese acest lucru cand, dupa finalul meciului, jucatorii rivali se imbratisau si chiar faceau schimb de tricouri pentru a le pastra drept suveniruri.

Nu intelegea insa de ce vedea acum cu placere lucruri pe care, pana ieri le detesta. Ce anume ii schimbase radical parerea despre fotbal? Sa se fi inselat ea atat de mult sau era ceva care o vrajise si vedea acum lucrurile prin prisma vrajii? In momentul acela, iubitul ei ii sopti la ureche: "Ti-a placut, iubita?" Il privi curioasa. Era fericit: echipa lui favorita castigase. Lucrul pe care nu-l stia ea, dar il simtea, era ca el era mai fericit pentru faptul ca iubita ii fusese alaturi. Atunci intelese tot: fotbalul era frumos pentru ca il vedea acum prin ochii iubitului. Omul acesta reusise sa dea alt sens lucrurilor neplacute, sa dea alt sens vietii ei. Un sens evident mai bun. Pentru el acceptase sa faca ceva compromisuri, datorita lui gasise placere acolo unde initial nu era. Pentru ca il iubea. Puterea dragostei lor ii schimbase conceptiile, ii schimbase viata. Si se simtea extraordinar. Dar el? Ochii lui radiau. Si asta era tot ce conta.