Luna ii zambea strengareste de dupa perdeaua de nori. Era complice. Simti deodata o emotie puternica. "Daca nu voi fi in stare?" "Daca nu-i va place?" "Daca...?" "Niciun daca". Stranse chitara in brate si isi facu curaj. Nu se putea opri acum. Nu se putea intoarce din drum dupa cat muncise pentru seara aceasta. Din nou, daca ii dadea tarcoale. Dar acum era: "Daca va fi incantata?" Acest ultim gand si o ultima privire aruncata spre cer il facu sa grabeasca pasul. Era aproape.
La fereastra ei era lumina. Lumina era si in sufletul lui. Calauzit de acea lumina, avand in minte doi ochi profunzi si in suflet un suras vindecator, incepu sa cante. Versurile treceau, luminile se aprindeau, curiosii ieseau. O clipa sau o vesnicie? Nu-si putu da seama cum a fost. Stia doar ca pusese multa pasiune. Scopul fusese atins. Fiinta din spatele ferestrei l-a privit cu ochii ei profunzi, l-a ascultat si i-a oferit un suras vindecator.
Privirile si intrebarile indiscrete ale curiosilor il facura sa plece grabit. Dupa un timp se opri. Tremura. Isi privi chitara. Isi aminti privirea fetei, mai graitoare decat milioane de cuvinte. Era fericit. Se ostenise mult pentru surpriza asta, dar primise o binemeritata rasplata: un zambet. Doar pentru el. Tocmai cantase o serenada.
Serenada (acesta este de fapt titlul)
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu