vineri

Ploaia

Picaturile reci scot zgomote baritonale pe pamantul cald. Parca sunt ropotele de aplauze din sala de teatru dupa o piesa reusita. Sau zgomotul produs de o ceata de calareti inaintea unei teribile lupte.

Ploaia ma linisteste si ma intriga totodata. Imi place ploaia. Mult. Ador sa simt intepaturile reci pe pielea calda.

Ploaia a fost candva liantul iubirii printului apei cu o raza de soare. A rezultat un splendit curcubeu, apogeul iubirii lor.

Ploaia aduce revigorare, viata. Ea racoreste focul aprig din suflet si uda radacina plantei dragostei.

Ploaia ma seduce acum din nou. Sunt poate ore de cand ma alinta cu lacrimile ei mari si reci. O primesc precum o izbavire. Imi doresc sa spele toata vina ce o port in suflet, sa-mi stearga pacatele si greselile, sa-mi ude si sa-mi hraneasca floarea sperantei.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Blog Widget by LinkWithin