Sa-ti recunosti greselile, sa spui "Iarta-ma!" poate fi cel mai greu lucru din lume.
De ce oamenii nu pot trece mai usor peste un orgoliu inutil si sa dea frau liber sinceritatii?
De ce e mai usor sa taci decat sa spui "Te iubesc!"?
De ce e mai comod sa inchizi ochii decat sa spui "Iarta-ma!"
De ce? Acelasi vesnic agasant "De ce?" N-ar fi oare mai simplu sa ne izolam sufletul? Sa traim intr-o lume fada si cenusie? Evident nu.
Dar, din nou, De ce nu putem fi altruisti?
De ce nu putem gandi sau actiona si pentru cei din jurul nostru?
De ce nu putem rosti fara probleme "Iarta-ma!" sau "Te iubesc!"?
Si daca totusi se poate? Atunci intervine marele paradox.
De ce atunci cand ni se cere iertare, ignoram sincerele regrete ale celui in culpa si nu acordam o noua sansa?
De ce? Nu stiu. Omul este intotdeauna o enigma.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
intotdeauna trebiue sa stim nu doar sa cerem iertare...dar trebuie sa simtim ca am gresit si ca vrem intr-adevar sa fim iertati
RăspundețiȘtergere@beyond me
RăspundețiȘtergereBineinteles. Asta era si ideea. Vorbeam despre greseli nu foarte mari si vorbeam desigur despre regret asupra greselii si dorinta de a indrepta respectiva greseala...