luni

Tot timpul alaturi

Ii fusese alaturi mereu:
si atunci cand saltau impreuna pe culmile extaziastice ale euforiei,
dar mai ales atunci cand agonia ii servea upercuturi groaznice.
Iar ea era acolo sa-l sprijine cand se clatina,
sa-l imbarbateze si sa-l ridice cand era doborat.
Era vesnic acolo, trebuia doar sa-i arunce o privire si ea stia.
Fusese acolo intotdeauna,
ea il cunostea cum nimeni nu reusise.
Ea ii vazuse fiecare zambet sau lacrima.
Iar el, amintindu-si toate acestea, se simtea acum vinovat.
Si ar fi vrut sa faca ceva pentru ea, sa-si arate recunostinta.
Dar cum?
Ea era umbra lui.

7 comentarii:

  1. E mereu alaturi... si uneori e ignorata... de fapt mai mereu...

    RăspundețiȘtergere
  2. Faptul ca se gandeste la astea, e un semn de recunostinta...

    Pacat ca uneori e prea tarziu...

    RăspundețiȘtergere
  3. @diana
    Da. Se pare ca asta e soarta trista a umbrelor...

    RăspundețiȘtergere
  4. @Wanna
    Este intr-adevar un semn de recunostinta...
    Si chiar este tardiv. Asa cum se intampla adesea si in relatiile interumane.

    RăspundețiȘtergere
  5. doar "umbra" e putin spus. e mai mult de atat :)

    RăspundețiȘtergere
  6. @Erca
    Chiar e vorba despre umbra lui. La propriu.

    RăspundețiȘtergere
  7. pai asta fac.ma las purtata in viitor dar fara planuri,fara iluzii,sperante,vise.;)

    RăspundețiȘtergere

Blog Widget by LinkWithin