Nazuinte

As fi vrut sa opresc timpul in loc.
As fi vrut sa nu ma mai trezesc din visul care poarta numele tau.
As fi vrut ca acum sa nu ratacesc stingher pe strazile reci.
As fi vrut sa mai fi ramas o clipa cat un veac in camera ta primitoare, in patul tau cald, in inima ta.
As fi vrut sa-mi observi luceafarul din privire si focul din suflet de fiecare data cand te am alaturi.
As fi vrut sa nu ma mai satur doar cu iluzii, chiar daca le traiesc la intensitate maxima.
As fi vrut ca fiecare gest de iubire sa-mi fie inteles si sa nu se mai intoarca asupra mea ca un bumerang.
As fi vrut sa te lasi condusa de spiritul meu idilic si sa evadam impreuna spre taramul iubirii implinite.
As fi vrut sa-mi rasari in cale in fiecare dimineata cu zambetul strengaresc si privirea mieroasa de felina razgaiata.
As fi vrut sa adorm mereu cu povara dulce a sarutarilor si mangaierilor tale.
As mai fi vrut atatea, dar nu am reusit nici macar sa opresc timpul.
Sunt doar un muritor care iubeste.
Doar atat.