De ce vara? Nu stiu. De ce nostalgie? Pentru ca de fiecare data cand ma gandesc "ma inec in melancolie". De ce vis? Pentru ca asa mi s-a parut si inca mi se mai pare: ireal. Cum este visul? Obligatoriu trebuie sa fie noapte, luna sa vegheze, stelele sa straluceasca, vantul sa adie usor. Verde in jur, un lac, broscute sau pasari pe fundalul sonor. O banca (sau nu) si, in mod imperios necesar, o ea. Cum trebuie sa fie ea? Nu conteaza. Daca face parte din visul meu stiu sigur ca e cine trebuie. Decorul e aranjat, actorii sunt pe scena, urmeaza piesa... Aici e insa o mare problema: scenariul nu a fost finalizat; actorii vor trebui sa improvizeze. Nimic mai usor: mai intai se privesc in ochi, apoi totul decurge de la sine. Atmosfera feerica place, vraja visului ii prinde, aripile dragostei ii inalta, inimile devin una singura, dar e de ajuns pentru amandoi.

...vraja intrerupta brusc de un fulger. Urmeaza tunetul: inspaimantator... si in acelasi timp un semn trims de undeva de sus care "indeamna" fata sa-i sara in bratele baiatului. Picaturile de ploaie care incep sa cada se izbesc de trupurile celor doi care acum par a fi uniti de "natura"... de apa pura ce pecetluieste vraja ce i-a invaluit.
RăspundețiȘtergere(visul celor carora le place ploaia)
am indraznit sa adaug o particica din ce ar putea sa fie un "happy end" ... sper k nu am deranjat...
Da...interesant final. Imi place mai mult decat al meu, insa nu intotdeauna in viata este asa cum ne-am dori.
RăspundețiȘtergereP.S: nu-i deranj, din contra, te mai astept cu comentarii, chiar daca nu-mi plac cele anonime.