vineri

Despre miracole

Soarele rade de dupa un bloc inalt. Se simte o liniste apasatoare, desi, putin mai departe, viata tumultoasa a orasului isi face simtita prezenta.

Un spital, un parc vis-a-vis, un market alaturi, o florarie intr-un colt, locuinte, masini, oameni. Nimic special, nu-i asa? Doar un colt banal de oras. Asa cum sunt multe altele. Sa privim putin prin lupa.

O batranica traverseaza strada. De la geamurile spitalului cateva capete se lasa dezmierdate de zambetul bland al soarelui. O tanara iese grabita din magazin, incarcata de cumparaturi. Soferul unui taxi, care asteapta in fata spitalului, rasfoieste ziarul, in asteptarea clientului. In parc, doi copii zgomotosi se joaca. Alaturi, pe o banca, un tanar tata isi priveste cu dragoste bebelusul. Nimic deosebit, nu? Si totusi...

Batrana care traversa strada iesise pentru prima data din casa, dupa mai bine de doua luni, timp in care, greu bolnava, se resemnase cu gandul ca va muri si chiar Il ruga pe Bunul Dumnezeu sa o cheme la El. Dar se pare ca Dumnezeu avea alte planuri pentru batrana, deoarece s-a vindecat ca prin miracol, iar acum traversa agale, privind la toate lucrurile minunate din jurul sau.
Bolnavii de la geamurile spitalului au trecut cu siguranta prin multe incercari. Multa suferinta si teama au indurat sufletele lor. Au crezut poate, ca nu vor mai vedea lumina soarelui. Iata insa ca acum, ca prin miracol, soarele le zambea din nou.
Tanara femeie ce iesea din magazin se grabea sa ajunga acasa pentru a-i pregati o surpriza iubitului ei, care, in urma cu o luna, plecase din viata ei. Totusi, inarmata cu rabdare si multa iubire, nu si-a pierdut speranta si, de cateva zile, iubitul ei se intosese spasit, ca prin miracol, promitandu-i ca nu o va mai parasi niciodata si ca o va iubi toata viata.
Soferul de taxi putea zambi din nou, dupa ce fusese concediat si, luni de zile si-a cautat cu disperare un nou loc de munca. Din cauza varstei sale inaintate sau a nepasarii celorlalti era in pericol de a nu-si mai putea hrani cei 4 copii. Totusi, ca prin miracol, un om cu suflet mare i-a intins o mana de ajutor. Patronul firmei de taximetrie l-a angajat si l-a salvat din situatia grea in care se afla el si familia lui.
Cei doi copii din parc, frate si sora, erau in sfarsit bucurosi. Parintii lor ii anuntasera, cu cateva ore inainte, ca nu vor mai divorta si ca vor face tot posibilul sa formeze o familie fericita.
Tanarul tata de pe banca din parc radia de fericire. Avea in brate primul lui nascut, cea mai mare realizare a vietii lui. Nici prin gand nu ne-ar trece ca bebelusul a fost aproape de a nu se mai naste, deoarece starea sanatatii mamei lui s-a agravat chiar inaintea nasterii. Efortul consistent al medicilor a facut insa ca micutul sa apara pe lume si sa-i bucure nespus pe parintii lui.

E altceva? Nu. Sunt intamplari care ne marcheaza viata intr-un anumit fel si mai sunt miracole la orice pas. Chiar sunt. Dar noi suntem de multe ori orbi si nu le vedem. Insasi faptul ca respiram este un miracol. Viata noastra este un miracol. Miracolul divin al existentei umane. Miracol este poate fiecare clipa a vietii noastre. Haideti sa ne bucuram de ele.

2 comentarii:

  1. Nu-s genul egoist,dar...peste noapte am tras linie,si sincer e mai bine! Miracole vedem la tot pasul,doar ca suntem asa cufundati in probleme,si in grija zilei de maine,incat uitam sa ne bucuram de lucrurile marunte ce ni se ofera! Asta e omul,azi e sus,maine uita si o ia de la capat, uneori ne facem rau singuri, pana si soarele de afara aduce un zambet..

    RăspundețiȘtergere

Blog Widget by LinkWithin