vineri

Pe o panza de paianjen...

E dimineata. Mergea cu pas grabit fara o destinatie precisa. Si mergea pe un fir de paianjen orizontal, pod fragil intre trecutul tulbure si viitorul nesigur. Se pare insa ca ii placea aerul tare al inaltimilor, deoarece nu simtea strop de frica. Privea cu optimism nesperat spre destinatia invaluita in ceata. Avand asupra sa arma mintii si scutul inimii, isi spunea ca trebuie sa ajunga la liman. Dar inamicul invizibil trisa. Simtea o durere in partea stanga a corpului, urmare probabila a vreunui glont, care i-a strapuns pieptul. Se astepta la cel mult sageti cu venin, asa ca glontul perfid il dezechilibra. Si iata-l tremurand, pe firavul fir de paianjen, la o distanta enorma de pamant, incercand sa treaca peste durere si sa nu cada in abisul intunecat. Va cadea? Si daca da, cand? Si daca nu? Va ajunge atunci la destinatie? Poate va reusi... Sau va muri incercand.


4 comentarii:

  1. Frmos... "firul de paianjen" consider ca nu reprezinta doar un pod intre trecut si viitor, ci intreaga viata... Cel mai mult imi place finalul oarecum deschis, fiecare isi imagineaza finalul care il vrea, eu prefer sa cred ca va reusi.

    P.S:
    Mersi pentru "critici" ma asteptam sa fie ceva mai dur (crede-ma, mi s-a intamplat). Ai dreptate am sarit peste niste lucruri, insa asa mi-am imaginat povestea... dar va avea un final neasteptat :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Ai intuit bine Diana: "firul de paianjen" este chiar viata. Finalul e deschis oricarui deznodamant pentru ca fiecare om are sau isi faureste propriul destin; unii reusesc, altii nu.

    P.S: Cum as putea sa te "critic dur" din moment ce ti-am spus ca imi place mult cum scrii?:) Spuneam doar ca daca insistai putin la descrieri si reuseai cateva imagini mai artistice, iesea cu siguranta o capodopera. Poate incerci in partea urmatoare:D. Oricum e foarte frumos ceea ce scrii.

    P.S 2: Multumesc mult de comentarii.

    RăspundețiȘtergere

Blog Widget by LinkWithin